Fiica celebrului ei tata Sting si cel putin la fel de celebrei mame Trudie Styler, Coco Sumner – la 20 de ani – are deja o colaborare spectaculoasa cu suedeza Robyn si un album - The Constant – lansat pe 8 noiembrie 2010, urmat de primul single In Spirit Golden.

Vocea grava, ragusita, pe beat-urile dark ale cantecelor sale pop cu influente indie si ska, seamana cateodata izbitor de tare cu cea a lui Sting.

Comparatia insa o derajeaza, desi este inevitabila; intr-unul din catecele de debut, intitutal sugestiv My Name is a Stain, Coco cantand Forget my dad, you need to hear my band. In plus, Sumner sustine ca nu am vrut niciodata sa fiu un copil care paseste pe calea parintilor sai. Dar totusi, tata este mandru. Este tata. Dar el isi face treaba lui iar eu pe a mea, si nu exista comparatie, chiar daca lucram, uhm, in acelasi domeniu.

Coco a inceput sa studieze singura muzica, la patru ani, dupa ce tatal ei i-a cumparat o chitara, la noua ani stiind deja  sa cante albumul Never Mind The Bollocks al celor de la The Sex Pistols. Totusi, Coco sustine ca pentru ea muzica a fost intotdeauna un secret. Cand eram mica am pastrat-o ca pe un lucru personal despre care nu vorbeam niciodata, nimanui… Asa ca scriam cantece in secret pe care nu le cantam pentru nimeni.

De  o frumusetea neconventionala, cu ochii albastri intunecati si seducatori, Sumner sustine ca isi uraste chipul, desi a lucrat ca model, aparand in campania Burberry SS din 2008 alaturi de Agyness Deyn si Lily Donaldson.

Ceea ce il inspira este in primul rand parul natural, pielea umana si animala, tot ce este fals imbunatatit, aspectul ieftin, ‘siliconat’, Cher, Cadillac-urile roz si bineinteles, doamnele bogate din LA. Creatiile sale transmit in cuvintele lui Dolly Parton: ‘te costa enorm sa arati asa ieftin’.

Le Mindu a fost facut celebru de clientele sale printre care Lady Gaga, Carri Mundane, Peaches si Jodie Harsh. A crescut intr-un sat din Bordeaux, Franta si spune ca tatal sau are origini de rom. Ultima parte pare fi o inventie cool pe care si-a asumat-o Le Mindu, dar originile sale nu par sa il trimita in vreo zona demna de un artist – ciudat si experimantalist, ce-i drept-, ambii parinti fiind mecanici auto.

A inceput sa faca frizuri inca de la 13 ani in salonul unei bunici din Bordeaux, apoi intr-un salon punk unde se putea fuma, bea si asculta muzica in timp ce ti se oferea o frizura noua.  Dupa ce s-a mutat in Berlin, ideea de a face ‘entertainment styling’ s-a transformat intr-un job, realizand frizuri de la 11 p.m. la 6 a.m. in cluburi de noapte din Berlin, precum Rio, White Trash si Barbie Deinhoffs.

Un contribuitor constant al Vogue Russia, Elle si French Vogue, Le Mindu si-a lansat prima colectie de peruci din par natural in februarie 2009 sub numele ‘RELIGION SEX BULLSHIT LUCIFER’. Se vede ca viziunea sa despre culturile religioase nu este foarte luminoasa, Le Mindu realizand pentru aceasta colectie chiar o burka din par care acopera intreaga fata modelului si o masca din carcase de soareci.

A doua colectie din cariera sa prezentata cu doua saptamani in urma la Londra este ceva mai vesela, o ironie la atractia femeilor ‘rich & famous’ pentru ‘fals’ si ‘ieftin’, inspirata profund de sex si glam. Le Mindu spune ca nu ar ezita sa poarte propriile creatii ‘daca ar fi o prostituata’.

Creatiile sale sunt realizate doar din par natural, fiind sponsorizat de companii furnizoare, iar dupa prezentare acestea ajung in showroom-uri de unde pot fi inchiriate, intrucat pretul unei astfel de peruci poate fi exorbitant.

Marina – care sculpteaza papusile, le picteaza manual, le concepe si realizeaza hainele si bijuteriile – spune ca a stiut ca va face papusi inca de cand avea sase ani fiind dezamagita de mediocritatea cu care erau lucrate papusile din comert.

Papusile create de Bychkova (fiecare realizare in editii limitate de cel mult 100 de bucati) sunt reprezentatii ale propriilor conceptii asupra frumusetii feminine, socand prin realismul cu care redau expresiile fetei si sentimentele umane.

Inspirate din creatiile anime – exagerarea lungimii mainilor si picioarelor si marimii ochilor (japonezii redand astfel in desenele manga idealul de frumusete feminina) – papusile Marinei exploreaza diferite culturi si traditii fiind parca desprinse dintr-un vis din copilarie.

Desen manga

Campania Givenchy toamna / iarna 2010 / 11 experimenteaza o noua dimensiune a frumosului avandu-l pe transsexualul Lea in prim planul campaniei.

Lea T, departe de a lansa o noua moda a modelelor transsexuale, pasind pe calea deschisa de April Ashley, Caroline Cossey, Lauren Foster, Teri Toye, Jenny Hiloudaki si Tracy Africa Norman, este cel mai bine primit model transsexual, valul de articole pozitive din presa internationala demonstrand ca suntem pregatiti sa acceptam diversitatea sexuala si modul in care aceasta este perceputa in lumea modei.

Riccardo Tisci este cel care a descoperit feminitatea Leei despre care spune ca a fost intotdeauna o zeita. Este foarte feminina – foarte fragila si aristocratica. Ca adolescent Leo se simtea atras atat de barbati cat si de femei, ideea transsexualitatii infricosandu-l pe atunci. Cativa ani mai tarziu, l-a intalnit pe Tisci cel care l-a incurajat sa isi imbratiseze femintatea si sa devina Lea, acesta alegand dintre a fii nefericit pentru totdeauna si a incerca sa fiu fericit.

In numarul din august 2010 al Vogue Paris, Carine Roitfeld ne-o dezvaluie pe Lea dezbracata de orice secrete. Impactul cultural al fotografiei cu Lea T – goala, acoperindu-si organele genitale masculine doar cu o mana – este nemasurabil, insa, pe langa socul vizual, frumusetea si linistea pe care Lea le emana sunt mai presus de orice cuvinte.

Cunoscut pentru stilul de viata excentric, dependenta declarata de droguri, pariuri, alcolism, prostitutie si viziunea unica asupra modei, dar mai ales pentru crucificarea sa in numele artei din august 2000 (ca documentare in vederea pregatirii unei expozitii avand ca tema crucificarea, expozitie care a avut loc la Londra in 2002) Horsley este cel ce a scris despre familii disfunctionale, dependenta de droguri, sex si increderea sa in prostituate.

In 2004, intr-un editorial din The Observer, isi declara pentru prima data inclinarea catre sexul pe bani, ca o completare a Erotic Review pe care le-a scris din 1998 pana in 2004, pentru ca in 2006 sa dea sfaturi despre sex in The Observer.

“Ateu, alcoolic si nebun”, fiul unui milionar alcoolic si a unei mame sinucigase, Horsley s-a sinucis la randul sau la 8 zile dupa premiera piesei Dandy in the Underworld din 7 iunie 2010 (avand la baza autobiografia cu acelasi nume) despre care Sebastian declara in The Times ca este rau de moarte sa iti vezi propriul doppelganger…

In autobiografia sa Dandy In The Underworld , Horsley este nesocotit, arogant, vanitos, nihilist si deseori hilar (Pot numara amantele pe care le-am avut cu degetele de la o mana doar folosind un calculator). Te-ai astepta – din paginile cartii – ca Sebastian sa fi fost un monstru insa artistul cu o constiinta uber-fashion a fost doar iubitor, respectuos si strengar.

Pentru unii grosolan si absurd, pentru altii un geniu al manuirii cuvintelor, Sebastian a indraznit, mai presus de toate, sa priveasca viata intr-un mod in care altii nici macar nu ar avea curajul sa o asculte.

A studiat designul la National College of Art and Design din Dublin si s-a specializat in design de palarii la Royal College of Art, Londra. A primit de 5 ori titlul de British Accessory Designer of the Year la British Fashion Awards. Acum locuieste la Londra, iar palariile sale au completat cu pene si palarii suprarealiste, colectii ale lui Alexander McQueen, Givenchy, Valentino, Versace si Karl Lagerfeld pentru Chanel.

Isabella Blow, style editor la Tatler l-a ajutat pe Philip Treacy sa se lanseze, fiind una dintre cele mai mari admiratoare a palariilor sale. Treacy si-a inceput de altfel business-ul, la subsolul locuntei lui Isabella Blow din 67 Elizabeth Street.
Aparitiile acesteia in creatiile Philip Treacy au fost obiectul unei expozitii produse de Design Museum, Londra-  When Philip Met Isabella: Philip Treacy’s Hats For Isabella Blow (2002).

Philip Treacy a fost primul designer de palarii din Paris couture week (2000).

Palariile sale excentrice au acoperit inclusiv capetele regale ale Printului de Wales si Ducesa de Cornwall la nunta acestora din 2005.

In 2007, a fost onorat cu premiul OBE (Order of The British Empire) pentru serviciile aduse industriei modei britanice de insusi Printul Charles si Ducesa de Cornwall.

Printre vedetele momentului care poarta creatiile Philip Treacy se afla Lady Gaga si Sarah Jessica Parker.

Pentru cei care au ocazia sa viziteze Londra in aceasta perioada, Museum of London gazduieste o expozitie in care modistul Philip Treacy a recreat cele mai faimoase palarii ale sale.

Museum of London, 150 London Wall, London EC2Y 5HN, deschis zilnic, 10am-6pm, intrarea gratuita.

Nascuta in 1942 intr-o famile armeano-greaca, a crescut in Queens, iar astazi este detinatoarea a  numeroase premii Emmy si BAFTA precum si nominalizari la Oscar pentru ‘costume design’ (‘Sex and the City’, ‘Diavolul se imbraca de la Prada’, ‘Ugly Betty’).

Dar cea mai prolifica dintre colaborarile sale este fara indoiala cu Sarah Jessica Parker, cea care a creat un adevarat fenomen in garderoba si stilul a milioane de femei cu varsta de peste 20 de ani. Combinatiile pe cat de ciudate pe atat de minunate pe care le-a facut Patricia Field pentru SJP, au fost purtate cu atata naturalete in serialul si deja al doilea film SATC, incat orice incercare de a-i copia stilul pare imposibila. Pentru ca Patricia adora hainele si accesoriile ‘tipatoare’, combina tinute vintage cu pantofi prohibitivi si nu pretinde ca stapaneste un stil anume. Pur si simplu ‘pun haine pe mine’, asa defineste stilistul modul sau de a se imbraca.

Ei bine, nu tuturor ne iese asa cum reuseste Patricia.

Creatiile sale pot fi gasite in boutique-ul de pe 302 Bowery din Manhattan.

Fotografiile sale sunt simple si minimale, punand accent pe continut, Jan fiind fascinat de polaritati si de contrastele simbolurilor. Masny detine abilitatea de a oferi subiectului valente neaspteptate si dand astfel prospetime lucrarilor sale.

Ultimul sau pictorial imbina moda cu gratia baletului iar rezultatul este unul spectaculos.

Carine si-a inceput cariera in moda la 18 ani, ca model, fiind descoperita pe strazile din Paris nu eram o vedeta, spune ea, eram angajata doar pentru reviste mici. A devenit apoi scriitor si stilist pentru editia franceza a revistei ELLE. In timpul perioadei sale ca stilist freelance, fiica ei Julia, a aparut in Italian Vogue Bambini in 1990, fotografiata de Mario Testino. Dupa pictorial, Roitfeld si Testino au inceput sa lucreze in echipa, realizand pictoriale pentru Vogue SUA si Franta.

Considerata a fi una dintre cele mai influente femei din moda, Carine lanseaza la randul ei trenduri. Astel, pentru stilul personal si simtul acut al modei vazuta ca mod de viata, Roitfeld a devenit, cat se poate de natural, muza lui Tom Ford pentru Gucci, Yves Saint Laurent sau a lui Christophe Decarnin pentru Balmain.

Abordarea indrazneata si pictorialele debordand de senzualitate sunt marca Roitfeld pentru Vogue.

Paris Vogue Calendar 2009

Paris Vogue Calendar 2009

Paris Vogue Calendar 2010

Paris Vogue Calendar 2010

Vogue Paris, noiembrie 2009

Vogue Paris, noiembrie 2009

Calendar Vogue Paris 2008

Calendar Vogue Paris 2008

Vogue Paris, aprilie 2009

Vogue Paris, aprilie 2009

Ruth povesteste cu amuzament aventura din seara in care bodyguarzii nu au vrut sa o lase sa intre la petrecere, nefiind tocmai tipul de client obisnuit al clubului… Banuiesc ca nu ma incadram in profilul clientelei obisnuite a discotecii, asa ca mi-au interzis sa intru. Pana la urma am reusit sa ma strecor cumva si, cand am ajuns inauntru, am ramas uimita. Era o atmosfera de nedescris!

Privita la inceput cu scepticism sau considerata doar o alta batrana excentrica, DJ Mamy Rock, care a fost profesoara de muzica timp de 14 ani, a reusit ca in 4 ani sa isi perfectioneze stilul cu ajutorul producatorului francez Aurelien Simon. Astazi este unul dintre cei mai cool DJ din lume, mixand la Cannes Film Festival si reusind sa umple la refuz templul muzicii electronice, clubul Meca din Paris.

O poti asculta pe Mamy Rock pe pagina personala de MySpace.