Bucuria Avatar razbate dincolo de usile salii de cinema. E atat de mare incat pur si simplu nu te poti opri sa vorbesti despre ea, pentru ca Avatar e o experienta pe care trebuie sa o impartasesti cu toata lumea. Si numai dupa ce vei fi pasit pe Pandora, planeta fantastica pe care se desfasoara actiunea filmului, peste 200 de ani in viitor, vei intelege de ce Cameron a ales sa astepte 14 ani pentru a crea filmul. A asteptat tehnologia perfecta pentru un film care a facut istorie inca dinaintea lansarii oficiale. 14 ani de asteptare, 4 ani de productie, 60% animatie, 40% film clasic si 400 de milioane de dolari. Asa se traduc in cifre cele 2 ore si 45 de minute in care intri intr-o lume fantastica, diafana dar aproape tangibila si carei vei avea senzatia ca apartii, genericul de la final trezindu-te brusc din propriul Avatar.

Desi tema ascunsa a filmului – conflictul dintre natura si tehnologie, povestea omului modern prins intre doua lumi: reala – brutala si violenta si una imaginara, dezirabila – nu este nici pe departe una noua, Avatar te face sa il privesti cu drag, sa te intrebi daca nu iti doresti si tu de fapt sa te intorci la lumea originara, sa restabilesti legatura cu Mama Natura. In fond, in cutia Pandorei, a ramas speranta.

Avatar bifeaza de Oscar la efecte speciale, scenografie, machiaj, decor, imagine si realismul personajelor create. Un film pe care ti-ar parea rau sa nu il vezi.